In bucatarie cu Radu Popovici

Cunoscutul blogger dezvaluie cum s-a indragostit el, un inginer chimist, de… alchimia culinara, explica de ce bucataria este o ocupatie periculoasa, care e diferenta dintre femei si barbati cand e vorba de gatit si multe altele…

LR: Draga Radu, aveti un blog culinar extrem de interesant, care imbina informatiile gastronomice cu un interes enciclopedic: la reteteleluiradu.ro gasesti informatii despre gatitul pe alte meridiane, despre utilizarea diverselor ingrediente de-a lungul istoriei, un dictionar complet al condimentelor. Dar cine este Radu Popovici, dincolo de CV-ul de pe blog?
Radu Popovici: Am 55 de ani, sunt divortat si am doi baieti, de 30 si 28 de ani. Am studiat chimia industriala, deci sunt la baza inginer chimist. Pe vremuri am avut si alte hobbiuri. In 1983 am inceput sa desenez. Faceam caricatura. Am luat vreo 30 de premii internationale, am si lucrari prin muzee, dar prin 1990 m-am lasat. Eu, cand simt ca nu mai am unde sa progresez intr-un domeniu, imi schimb aria de interes.
In perioada 1990-1999, am tinut o editura. Publicam integrame, carti pentru copii si multe altele. Dar, dupa ce distribuitorul de presa Rodipet m-a falimentat, am inceput o afacere noua. Cream jocuri pe calculator. Ma ocupam de conceptul grafic si muzica, iar baietii mei faceau programarea. Cand nu au mai avut unde progresa in mica noastra afacere de familie, au mers amandoi in firme mai mari. Acum sunt programatori amandoi.
LR: Asadar, aveti o formatie stiintifica si o puternica inclinatie artistica. Dar cum se face ca ati inceput sa gatiti?
Radu Popovici: Inainte sa ma indragostesc de… bucatarie, am facut o pasiune pentru condimente. Aceasta s-a intamplat la o calatorie de afaceri pe care am facut-o prin 2005 in Thailanda. Mergand acolo pentru un targ multimedia, am descoperit un univers al condimentelor! Erau atat de frumos colorate… Cred ca asta m-a atras in primul rand la ele.
In Thailanda, in 2005, m-am inscris la niste cursuri rapide de bucatarie asiatica pentru turisti. Asa a inceput totul. Pana atunci mai gateam din cand in cand, dar prostii. Iar aceasta ocupatie mi se parea o treaba exclusiv de… gospodine care diminutiveaza felurile de mancare! Pana la urma, am inceput sa folosesc condimentele la mancare, ca pe niste experimente, si am fost uimit sa constat ce interesant era. Gateam dupa ureche. Faceam gafe de incepator: puneam patrunjelul si mararul la inceputul gatitului si se flescaiau. Mi se brumau legumele albe (se oxidau de la aer, ca si marul, avocado-ul, cartoful). Acestea, dupa curatare, trebuie tinute in apa cu otet sau in apa cu suc de lamaie. Asta stie orice femeie care gateste in casa. Dar eu nu stiam! Faceam si tot felul de probe aiurite. Culmea e ca imi ieseau! Fiind si divortat deja, trebuia oricum sa gatesc mai mult decat inainte. Si uite asa, un chimist a descoperit treptat… alchimia culinara!
LR: Cum ati devenit, din bucatar amator, blogger?
Radu Popovici: La inceput, nici nu stiam cum se spunea pe romaneste la condimentele pe care le-am descoperit in Asia. Dar m-au fascinat. Asa mi-a venit ideea crearii siteului condimenteweb.ro, pe care l-am pus pe picioare in acelasi an. Cu timpul, l-am completat si sistematizat, adaugand mereu noi condimente. Le pozam si le treceam in catalogul meu online! Iar in 2009, cand deja eram destul de versat si la gatit, nu doar la teoria condimentelor, s-a nascut si blogul meu, ca o dezvoltare fireasca.
LR: Ce va amintiti de mesele in familie din copilarie?
Radu Popovici: Am fost un copil foarte mofturos. Din cauza tatei, care era de groaza. Mama se chinuia cu noi! La mine in familie se manca foarte bine, pe criteriul de atunci: adica multa carne. Mama n-ar face niciodata inovatii, nu ar explora alte gusturi. Dar sunt si multi tineri la fel. Ea macar are 80 de ani! La ea este scuzabil, caci dupa razboi au disparut au disparut condimentele, ba chiar si ingrediente de baza.
Dar nu mai poti gati azi dupa Sanda Marin! Eu, de cand gatesc, mananc chestii de care nu m-as fi atins inainte. Acum lumea are acces la acest tip de informatie. De aceea, eu trebuie sa vin mereu cu ceva nou. Este un impuls care ma face sa ma informez. Toata lumea vrea retete. Dar mai bine i-ar invata cineva cum sa gateasca. Asta incerc eu sa fac pe acest blog.
LR: Ce inseamna gastronomia pentru dumneavoastra?
Radu Popovici: Gastronomia e un fel de filozofie a gustului si un stil de viata. Nu sunt gastronom. Sunt jurnalist culinar, sau nu stiu cum sa ma numesc…
Domeniul e infinit, asa ca nu te poti da specialist. Poti sa spui ca esti pasionat, ca stii mai multe decat un om normal. Daca, insa, ai impresia ca nu mai ai nimic de invatat, te-ai plafonat. Daca nu ai un pic de umilinta in tot ceea ce faci, devii arogant si nici nu mai poti evolua.
Gastronomia se impleteste mult cu conceptia de viata. Mananci in functie de propria filozofie de viata. Mancarea este cel mai important exponent al unei culturi. E influentata de clima, resurse, religie, filozofie, stil de viata, de ritmul traditiei, care la randul sau e dictat de disponiblitatea unor resurse in perioada si locul respectiv.
LR: Cand baietii dumneavoastra vin in vizita, ce le gatiti?
Radu Popovici: Bucatarie asiatica, desigur – prima mea dragoste „culinara”.
LR: Ce diferentiaza blogul dumneavoastra, reteteleluiradu.ro, de alte bloguri culinare?
Radu Popovici: Varsta mea e un avantaj fata de cei mai multi bloggeri. Eu am avut timp si am crescut int-o epoca in care cartile erau improtante. Si am si avut timp sa le citesc. Chiar daca tin minte doar 10%, retin o logica, retin lagaturi. De asta nu ma plictisesc de retete, pentru ca le pun mereu in relatie cu aspecte culturale, de civilizatie, istorie, geografie. Imi place sa le ofer cititorilor mei informatii de natura enciclopedica. Si nu gatesc niciodata aceleasi feluri de mancare. Ce face? in mod obisnuit, noi mancam doar 200 de retete intr-o viata. Poti manca, insa, vreo cateva mii – trebuie sa experimentezi. Ai voie sa nu-ti placa, dar n-ai voie sa nu gusti!
LR: Cum a fost experienta televiziunii pentru dumneavoastra?
Radu Popovici: Eu ma uit putin la tv, mai mult stau pe net. Ma enerveaza publicitatea si ineptiile care se dau. Prefer sa ma uit la cateva seriale politiste si de actiune si documentare istorice. La noi e tirania ratingului, n-are nimeni interesul sa te faca mai destept cu emisiuni mai speciale. E ca in sanatate: un om sanatos nu foloseste nimanui.
Fac, insa, televiziune pentru a-mi crea imagine. La Kanal D mi-am propus sa fac cam ce fac si la mine pe blog. Dar pe parcurs am restrans mult conceptul, pentru ca trebuia sa ne incadram in matinal. Dar am reusit sa gatesc vreo 70 de retete care chiar au adus ceva nou. Ingredientele bucatariei asiatice incep sa fie accesibile si la noi. Le-am aratat telespectatorilor cum sa improvizeze steamere, ca sa nu dea bani pe ele, le-am gatit cu lapte de cocos, cu ulei de susan…
Eu sunt mai profesoral asa… nu sunt entartainer. Dar prietenilor le plac emisiunile mele. Fiindca mi-am descoperit placerea de a gati intr-o calatorie, mi-ar placea sa fac o emisiune de… turism culinar pentru romani: sa le prezint ce poti manca in diverse locuri de pe planeta. Deocamdata, insa, singurul lucru care conteaza e ca am o pasiune: gatesc. Si e cel mai frumos lucru din lume!
LR: Aveti vreun fel favorit?
Radu Popovici: Aveti vreo carte favorita?
LR: Aveti, atunci, un fel sau un ingrediente care nu va plac?
Radu Popovici: Nu-mi place carnea grasa si nu-mi plac chestiile prost gatite. Si mai am idiosincrazii personale: nu mananc cu placere dovlecei, spanac, vinete si… caracatita. Sunt ingrediente pe care nu le agreez foarte tare.
LR: Ce va place sa gatiti cel mai mult?
Radu Popovici: Imi place mult sa gatesc orez si paste italienesti din faina de grau durum (semolina) – in special cele proaspete. Ca fel de mancare, imi place sa fac curry. Are o diversitate extraordinara.
Imi place si foarte iute, picant… cred ca in timp am dezvoltat o anumita imunitate la iuteala, ca am inceput sa mananc to mai picant. Pana si in Asia i-am uimit pe localnici! In Cambodgia o fatuca a strigat uimita la mine: Oh, my God, You eat spiceyyyyyy! (ei lungesc mult ultima vocala in vorbire…)
LR: Ce parere aveti despre bucataria romaneasca?
Radu Popovici: Bucataria romaneasca trebuie sa se reinventeze. S-au pierdut traditiile. Bucatarul era privit ca o sluga care era trimisa la scoala. Iar scoala de bucatari de la noi este la nivelul anilor ’70. Si ca dotare, si ca mod de predare. Si bucatarii nu ies foarte bine pregatiti. Foarte putini continua sa se pregateasca si dupa aceea. Putini sunt pasionati si vor sa progreseze. E drept ca nu mai au acum si bucatari seniori de la care sa invete. Din pacate, bucatarul obisnuit e doar un meserias, un profesionist, nu un artist.
Radu Anton Roman a facut ceva extraordinar pentru bucataria romaneasca traditionala. Trebuie pornit de la aceasta culegere a sa de traditii. Dar el era doar gastronom, nu si bucatar. A facut mai mult un fel de antropologie culinara. Ar fi bine insa sa mai existe astfel de pasionati, chiar daca nu sunt gastronomi desavarsiti…
In caz ca nu stiati, va spun ca noi avem produse evidentiate ca pur romaneasti in dictionarul Herrig (enciclopedia culinara): branza telemea, mujdeiul (inca de pe vrema dacilor), caviarul de vinete, care nu se mai prepara astfel nicaieri in lume, pastrama, care are o reteta de pe vremea dacilor si a fost raspandita de evrei si turci in restul lumii. Mai avem supa de rosii cu fidea, pe cea de vacuta. La ce pondere culturala si de populatie avem, sunt nesperat de multe lucruri specifice. Nu e cazul sa ne batem cu pumnul in piept, dar nici sa ne micsoram.
LR: Credeti ca barbatii sunt bucatari mai buni?
Radu Popovici: Bucataria e meserie al naibii de grea! Si periculoasa: cele mai diverse accidente sunt posibile in bucatarie, de la alunecare pe podeaua umeda la electrocutare, trecand prin taiere, oparire, frigere… nu e tip de acident de care sa fii ferit! Si stai in picioare ore in sir. Cred ca de asta nici nu sunt prea multi bucatari-femei! Mai e ochestiune de atitudine. Femeia care le vede pe mama si pe bunica la cratita, vrea sa se emancipeze, sa nu fie ca ele. Dar femeile sunt mai imaginative si mai meticuloase decat barbatii. De aceea se si duc mai mult spre prepararea dulciurilor. Femeile sunt la fel de creative. Diferenta e de mentalitate si constitutie fizica.
Dar retele de prajitura-s plicticoase, le face bunica. Ma rog, cofetar-patiser reprezinta alta meserie. Eu, de exemplu, ma plictisesc, nu pot sa stau sa numar gramele pentru retetele de prajituri! Mie-mi place sa tai cu cutitele, imi place lupta cu tigaia, acolo… Si-asa lucrez la ochi! Nu cantaresc nimic. E o experienta foarte directa, pe care apoi, pentru blog, trebuie sa o traduc, sa o reconstitui.
LR: Ce planuri de viitor aveti?
Radu Popovici: Toata viata am facut ce mi-a placut. Daca goana asta dupa imagine devine inconfortabila, ma las… Gatesc cu mai multa placere cand nu trebuie sa pozez, sa explic etc
Un artist adevarat in ale bucatariei este cel care deschide camara si gateste in functie de ce gaseste disponibil. Daca vreau sa gatesc asiatic, folosesc la baza ghimbir, sos de soia, ceapa verde, piper alb. La ele pot adauga: taitei (de orez sau de celofan), broccoli, lamaie. Daca fac mancare asiatica din sud, pun limeta in loc de lamaie si pot folosi lapte de cocos. Sunt niste principii de la care pornesti. Pana la urma cel mai important e sa-ti placa ce faci si sa te bucuri tu si cei pentru care gatesti. Nici nu mai conteaza atunci ca s-a ofilit putin salata sau nu ti-a iesit perfect ceva.
Foto: Retetele lui Radu


Adaugă un comentariu

© 2018 Tarsago Media Group